Bietul Moș Gerilă! A avut PR prost. Era doar un spirit precreștin de sezon rece, invocat de populația din nordul Rusiei la finalul anului, cam cum era Baba Dochia pe la noi (numele lui original este Ded Moroz). Din păcate, comuniștilor li s-a părut perfect pentru a înlocui doi moși cu origini nesănătoase, care vorbeau tot felul de chestii specifice reacționarilor occidentali. Este vorba despre Moș Nicolae și Moș Crăciun. Așa că l-au înrolat pe Moș Gerilă în Armata de Propagandă Comunistă.
Totul a început chiar din 1948. Ana Pauker & compania aveau nevoie de un popor ateu, iar Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare religioasă. Ca urmare, comuniștii au impus ca zilele de 25 și 26 decembrie să fie zile lucrătoare. Sărbătorile de Iarnă comuniste începeau pe 27 decembrie, adică fix când orice creștin normal la cap termina cu Crăciunul. Apoi a apărut Moș Gerilă. L-au pus să vină în noaptea de Revelion, nu de Crăciun. L-au pus să vorbească despre Pomul de Iarnă, nu despre Bradul de Crăciun. Despre rezoluții profesionale, pentru anul care vine, nu despre familie, dragoste, bunătate. Era văzut mai des la serbări din fabrici şi uzine, nu acasă. Iar copiii erau chemaţi în faţa Moşului să spună ce realizări au avut, ce premii au luat. Aveai note mici la școală? Ciuciu cadouri. Te mai și certa, de față cu toată lumea. Te mai scoteai cu Plugușorul. Cel comunist, nu cel vechi, tradițional.
„Aho, aho, copii şi fraţi / Staţi puţin şi nu mînaţi / Şi urarea mi-ascultaţi / C-am pornit-o de cu zori / Prin ţară colindători / Prin oraşe, prin comune / Cu urările străbune / De viaţă, de sănătate / La constructorii voinici / La mineri, la-nvăţători / Că ni-e ţara cîmp de flori / Răsădit de muncitori/ (...) Am’nălţat un imn ales / Pentru-al XII-lea Congres / Cîntând dragostea fierbinte / Pentru bravul preşedinte (... )Ceauşescu – Bucurie / Rodnicie – Românie”.
[Sprijină și tu Muzeul Brandurilor. Fii sponsor Patreon. Cumpără suvenirurile noastre.]
Cum arăta Moș Gerilă? Era vai de capul lui. De obicei slab. Avea o mască oribilă, din plastic, acoperită cu vată medicinală. Dacă nu ar fi venit cu portocale, nu s-ar fi uitat nimeni la el, atât de urât arăta. Iar dacă nu erau portocale în punga de la el, sigur erau ciocolate cu tărâțe, șosete, truse de geometrie, pijamale. Se știa că Moș Gerilă îți aduce ce ai nevoie, nu ce îți dorești. Dorințele trebuia să ți le "rezolvi" singur, economisind bani.
Era totuși un pic de magie în sosirea lui Moș Gerilă. Mai ales în anii 80, când Revelionul era singura noapte în care nu se intrerupea curentul. Puteai colinda prin vecini, fără frica de intunericul dens care făcea câinii să te facă de comandă. Primeai nuci, mere, câteva monede. Masa de Crăciun devenea practic de Revelion, așa că piftia stătea chiar lângă salata de boeuf, iar friptura de porc se servea după ciorbă.
Sincer, uitându-mă în urmă, realizez că dacă cei din mediul rural, atât de huliți în aceste zile pentru reticența lor la nou, nu ar fi fost reticenți la Moș Gerilă, și nu s-ar fi încăpățânat să aprindă o lumânare pe 25 decembrie, să-și învețe copiii vechi colinde românești și să meargă cu colindul incantând acele versuri de demult, în loc de cele noi, lupta de azi cu mentalitățile comuniste ar fi fost cu mult mai acerbă. Noi, ăștia de la oraș, ne-am vândut sufletele, lui Moș Gerilă, pentru câteva portocale, absolut delicioase, pe care nu le mâncam niciodată singuri. Nimeni nu avea o portocală doar a lui.
Vezi AICI expoziția Lumea lui Moș Gerilă.