Cu studii în comunicare la București și Londra, absolventă Oxford Executive Leadership Programme, Valeria Tudor este fondatoarea The House PR Agency. 

- Fă, spontan, o listă de zece branduri vechi pe care ți le amintești. Vechi ca în istorie, nu vechi ca la rochii. Adică nu branduri de anul trecut.

Valeria Tudor: Îmi pare rău, o să dezamăgesc. La mine s-a defectat ceva de când cu pandemia asta și mi-am înjumătățit lucrurile din casă, hainele etc. Efectiv, le-am donat cu sacoșele print-o aplicație. Așa că sunt în căutare de chestii timeless, dar în același timp parcă mi-am orientat și atenția mai mult către brand-uri locale. Așa că dau exemple de brand-uri de la noi, care îmi produc o stare de bine de fiecare dată, că pe astea mi le amintesc acum, astea îmi vin primele în minte. Nu știu dacă vor fi fix 10...

here we go: Larisa Dragna, Cup &Candleby Oana Botezatu, Cuvinte aurite, CER Atelier, Floria, Teilor – da, sunt cei la care vă gândiți, mai avem voie și la opulență din când în când ;), Band of Creators.

- Care e primul brand care-ți trece prin cap (figurativ, desigur), când te gândești la copilărie?

Valeria Tudor: Apicola. Că am mâncat miere, polen, propolis de am plesnit. Și coajă de ou rășnită și alte chestii băbești. Ca să-mi treacă de anemie și de ce mai sufeream. Bine, și ceva vinuț “de butuc” în păhărel mic de țuică. Da’ ăsta n-avea brand. Era “de la țară” săracul. Se însoțea bine cu friptura în sânge tot pentru anemici. Asta e ceva ce savurez și acuma. Mi-am cumpărat grătar de tuci special pentru asta. Și el tot fără brand. De la piață, ce să mai și ceri de la o fată din Sulina.

- Care e brandul la care tânjeai în copilărie, fără să te poți bucura de el din plin? Dar în adolescență?

Valeria Tudor: Am murit cu Apple. Până la adolescență nu prea cred că știam ce e aia să te îmbraci sau să ai telefon de brand, că nici nu erau. Îmi aduc aminte și acum conexiunea dial-up și sunetul ei de câr-câr-câr când te conectai la rețea. Dar știu că mă uitam la ăștia când anunțau câte un produs nou, la noi nici nu erau și părea așa că vin din altă lume. Mai făcea și toată lumea din sală “wooooow” când scotea șmecherul de Jobs câte ceva din buzunar și na, eu vedeam la știri asta, că nici YouTube nu aveam. Era un feeling ca acum cu Tesla. Când am crescut mi-am și cumpărat. Nu Tesla, că nu se fac așa mulți bani din antreprenoriat, dar când eram la master în Londra m-am dus în Covent Garden să-mi iau primul meu Mac și mi-am făcut și poză. Era un achievement pentru cineva ca mine la vremea aia. Și aveam și reducere de student, că acolo se încurajează școala și learningul. Ai parte de susținere și de resurse.

- Ce branduri preferate au părinții tăi acum? Sunt branduri vechi sau noi?

Valeria Tudor: Părinții mei au fost dintotdeauna cu Philips. Orice era Philips și nu Bhilips era de calitate pentru ei. Acuma văd că sunt cu Samsung. În rest, se îmbracă și consumă random. Cred că partea de electronice e mai importantă pentru ei.

- Ce branduri preferate aveau părinții tăi pentru tine iar tu le urai din tot sufletul tău de copil?

Valeria Tudor: Habar n-aveam ce-i aia “brand”, darămite să urăsc. Mi-am iubit video-ul Orion, pe care îmi puneam casetele cu Alice în Țara Minunilor și Alba ca Zăpada de zeci de ori, că aveam doar câteva, aia era.

- Ți s-a întâmplat să cunoști o persoană mișto din viața ta datorită unui brand pe care îl foloseați și tu și el/ea? 

Valeria Tudor: Mi s-a întâmplat să cunosc oameni mișto în general. Și datorită brand-urilor pe care le avem în portofoliul agenției pe care am creat-o acum 5 ani. Și despre care nu știe sau nu a auzit multă lume, dar pentru noi e o plăcere să lucrăm pentru ele.

- Îți mai amintești de ce brand/produs te-ai bucurat cel mai mult când l-ai obținut?

Valeria Tudor: Apple, după cum povesteam :)

- Te rog să te gândești la școală, la vacanța de vară și la sărbătoarea Crăciunului și să încerci să-ți amintești branduri sau produse pe care le asociai, în copilărie, cu ele.

Valeria Tudor: Turtă dulce, nu de brand. Bananele Chiquita, că se primeau de Moșul Mic și de Crăciun, era festival, ciocolata Laura cu căpșuni și Excelent. Rupeau fâșul astea.

- Există vreun brand pe care îl privești cu simpatie sau îl folosești de mai mult de zece ani? Dar de 20 de ani?

Valeria Tudor: Iar Apple. O să zică oamenii care citesc că sunt puțin obsedată. Jur că am încercat să lucrez și pe altceva sau să am alt telefon. Astea au ceva din viitor. Așa mi se pare. Dau bine și într-un teanc de cărți și între agendele mele de pe birou și în orice context din stilul meu de viață. Plus că ecranele lor sunt wow pentru ochii mei miopi.

- Care sunt brandurile pe care le folosești și cu care crezi că România ar putea merge cu fruntea sus la orice eveniment/concurs/festival internațional?

Valeria Tudor: Am zis câteva brand-uri mici și frumoase mai sus, dar cred că depinde de festival și de juriu. Aș vrea să cred că nu mai trăim în epoca de piatră de acum câțiva ani și că orice “made in Romania” ar trebui să aibă trecerea de care până acum nu s-a bucurat. Am avut o surpriză cu Mondex Sibiu, că m-a prins frigul în Târgu-Mureș fără pijamale și am găsit magazinul ăstora. Calitatea materialelor e undeva top față de orice am cumpărat din magazine de fiță în ultimii ani.

- Dacă ai putea fi ambasador de brand, ce produse/branduri ți-ar plăcea să promovezi?

Valeria Tudor: Guban, dacă e de la noi. Și brand-ul de țară, da’ nu ăsta cu frunză, ferit-a’ sfântu, că merităm mai mult. Îmi aduc aminte și acum, după mai bine de 10 ani că eram ușor caracterizați în trei cuvinte la Londra. Un profesor mi-a împărtășit această viziune: “aaa, Romania, Ceocescu, poverty, mistery”. Mereu am contra-argumentat, dar e rău să simți nevoia asta de a te apăra de judecata greșită. Cum zicea prezentatorul de la “Flavours of Romania” pe Netflix: “România, această țară greșit înțeleasă”. Merităm mai mult, cum spuneam.

- Dacă ridici privirea și te uiți în jur, acum, când scrii răspunsurile, ce branduri observi? 

Valeria Tudor: Apple, Mondex Sibiu, Guban.

- Observi că asta e a 13-a întrebare, da? O folosesc ca să te întreb dacă ai avut vreodată senzația că un brand sau un produs îți aduce ghinion? Eu, de exemplu, nu mă urc niciodată în mașini vișinii, nu cumpăr de pe eMag, nu cred că județul Sălaj există, nu alimentez niciodată mașina la Lukoil și vreau să mor fără să fi băut vreodată cidru pentru că simt că mă emasculează. Deci?

Valeria Tudor: Da, e o chestie de compatibilitate la mine, cu locuri, brand-uri, ce vrei tu. Prefer să merg acolo unde îmi e bine, nu forțez lucrurile. Am anumite benzinării, anumite parcuri, anumite librării, cafenenele etc. Unde nu se poartă mască nu mai merg, chiar dacă îmi plăcea și cu asta basta. Fiecare cu fixurile lui. Dar mai bine în loc să ne întristăm, un cântec vesel să cântăm.  

__________

Dacă ți-a plăcut să citești acest interviu, intră și în Muzeul Brandurilor. Dă o tură prin Sala Industriei, adu-ți aminte de lucrurile din Sala Reciclării, compară pozele din tinerețe ale părinților tăi cu hainele din Sala Modei, nu rata Sala Stomatologiei, uită-te la podoabele din Sala Bijuteriilor și vizitează Expoziția Mamaia. Bonus: povestea sucurilor Ci-Co și saga exporturilor românești în Spania.