Ivona Maris este o fostă corporatistă, în prezent blogger la dinmansarda.com, pasionată de ilustrație, călătorii, istorie și frumos.

- Fă, spontan, o listă de zece branduri vechi pe care ți le amintești. Vechi ca în istorie, nu vechi ca la rochii. Adică nu branduri de anul trecut.

Ivona Mariș: Când mă gândesc la brandurile din trecut, automat îmi vine în minte mirosul de aeroport. Era o combinație de miros de ciocolată, cafea, whiskey, țigări, parfumuri, gumă de mestecat mentolată și poze proaspăt developate. Miros de străinătate îi spuneam, atunci când deschideam valizele tatălui meu proaspăt întors dintr-o delegație. Ca inginer proiectant de material rulant a avut șansa să vadă mare parte din lume, proiectând și punând în exploatare vagoane de marfă produse în România, la Arad.

Pe atunci vagoanele de marfă produse în România erau un brand în sine. Și cum era interzis să ai valută, diurna se ducea pe produsele care nu se găseau în România. La loc de cinste erau cele de igienă, în special de igienă feminină, Tampax (dar nu știam eu atunci ce e cu ele) și ciorapii Lycra, mai ales cei colorați, care după ce erau uzați îi foloseam pentru a-mi face tot felul de costumații fanteziste. Am crescut cu gama Johnson's Baby, șamponul cu mușețel pentru părul meu blond și pudra aia care s-a dovedit recent a fi cancerigenă. Apoi Tang, sucul la plic cu aromă de portocale. O bucurie imensă era când primeam un nou set Lego. Apoi pozele developate, negativele, diapozitivele pentru seara de povești și filmele noi de rezervă, Kodak sau Fuji. După Revoluție a început nebunia cu păpușile Barbie. De pe plan local, nelipsite și la mare loc de cinste în casă erau discurile Electrecord. Iar de la vecinii sârbi, Cipiripi, varianta balcanică a Nutella. Iarna, bomboanele Negro. Apoi nu pot uita Dacia. A câștigat-o în '86 bunicul la Loto și am tras de ea până în 2000. După ce ne-am plâns că ne încurcă în curte și urâțește aspectul grădinii, am plâns în hohote - și eu și mama -, când au venit să o ridice pentru fier vechi. Îmi tot venea în minte animația „The Brave Little Toaster” și nu mă puteam opri din plâns.

- Care e primul brand care-ți trece prin cap (figurativ, desigur), când te gândești la copilărie?

Ivona Mariș: Electrecord. Discurile lor cu povești mi-au fost cei mai buni prieteni în copilărie. Pe multe am ajuns să le memorez și să le recit cu intonație mamei pe drumul spre ridicarea rației de produse alimentare. Apoi țin minte cum mergeam de dimineață împreună cu mama la Librăria Slavici din Arad pentru a prinde ultimele apariții. Erau vremuri în care se stătea la coadă la librărie. Discurile le am și acum. Cred că sunt aproape 200. Iarna se întâmplă să mai ascult câte unul.

- Care e brandul la care tânjeai în copilărie, fără să te poți bucura de el din plin? Dar în adolescență?

Ivona Mariș: Disney. La botezul meu am primit cadou volumul „Walt Disney's Treasury of Children's Classics” editat de Darlene Geis. A rămas în familie cu numele de CARTEA MARO. Mulți ani am dormit cu ea în pătuț. Și acum e pe polița de lângă pat, alături de restul cărților favorite din copilărie. Îmi doream enorm să văd toate animațiile. Reușise tata să împrumute o casetă video cu „Cartea junglei”. Eram în stare să mă uit zile întregi la ea, fără să mă plictisesc. Banda se uzase deja atât de tare încât abia mai vedeai ceva. Plus că televizorul era alb-negru, dar nu conta. Cântam, umblam și strâmbam din nas ca Mowgli. Când mai trebuia să și înapoieze caseta, întotdeauna plângeam. Abia când am ajuns în State am reușit să văd mai multe animații, la televizor color de data asta, și mi s-au cumpărat tot felul de jucării și produse cu licența Disney. Când am intrat prima oară într-un Toys "R" Us am fost copleșită. Am și amuțit. Nu credeam pe atunci că pot exista magazine cu atât de multe jucării. Jucării frumoase. În adolescență am tânjit mult după o pereche de „Pume”. Era foarte la modă un model de sneakers pe gleznă, cu un aspect mai old school, de la Puma. Doamne, m-am chinuit să îmi strâng bănuții de la mersul cu colinda și cred că am și vândut un tablou, dar până mi le-am luat le cam trecuse vremea. Însă, în general, nu prea am tânjit după produse de firmă. Poate din cauză că am fost norocoasă să le am într-un mod care părea firesc. Câte puțin din fiecare, când se putea.

- Ce branduri preferate au părinții tăi acum? Sunt branduri vechi sau noi?

Ivona Mariș: Mama a rămas fidelă parfumurilor Chanel și Lancôme, iar tata a rămas fidel gamei  Old Spice și țigărilor Marlboro, dar dacă ar mai exista Carpați fără filtru sunt sigură că s-ar întoarce la ele. În materie de blugi, rămâne fan Wrangler și Levi Strauss, ca și mine de altfel. Apropo de Marlboro, mă bucur că am prins vremurile în care încă se mai dădeau reclame faine la TV. Reclamele de la Marlboro le am și acum în minte. Nu se mai fac din astea; nici reclame, nici țigări, nici cowboy ca ăia. :)

- Ce branduri preferate aveau părinții tăi pentru tine iar tu le urai din tot sufletul tău de copil?

Ivona Mariș: Nu-mi amintesc să fi avut asemenea probleme. Chiar din contră.

- Ți s-a întâmplat să discuți cu o persoană mai vârstnică decât tine despre un produs/brand foarte cool, și să auzi "aveam și noi asta pe vremuri, se numea...."? Dacă răspunsul este da, poți detalia?

Ivona Mariș: Păi aveam și noi o variantă de “walkman”. Radiourile portabile Electronica. Avea bunicul unul; îl lua cu el de fiecare dată când mergeam pe stadion la meciurile echipei UTA, pentru a asculta și comentariile sportive în direct. Și mai mult ca sigur sunt mai multe exemple. Ciocolata Vinga... Lipsite însă de glamourul inspirat de Hollywood, am uitat de ele repede.

- Îți mai amintești de ce brand/produs te-ai bucurat cel mai mult când l-ai obținut?

Ivona Mariș: Prima bicicletă. Un Pegas la mâna a doua sau chiar a treia.

- Te rog să te gândești la școală, la vacanța de vară și la sărbătoarea Crăciunului și să încerci să-ți amintești branduri sau produse pe care le asociai, în copilărie, cu ele.

Ivona Mariș: La școală m-am bucurat când am primit rechizite Pelikan. Stilou cu patroane și acuarele. Mi se păreau foarte grozave atunci. Acum prefer stilourile chinezești iar din linia de culori destinate studiului, acuarelele românești Colibri de la Combinatul Fondului Plastic. Dar am în continuare o slăbiciunile pentru caietele frumoase. Vacanța de vară se desfășura de cele mai multe ori la țară, la bunici. Cum mai toată ziua eram pe balta din spatele grădinii sau la Mureș, costumul de baie era foarte important și musai să fie Speedo. Crăciunul se învărtea în jurul portocalelor...  Jaffa? Parcă așa se numeau. Țin minte că era o etichetă verde cu galben. Nici bananele Chiquita nu erau de lepădat, dar portocalele erau vedeta. Crăciunul din '89 a fost însă foarte greu, dar frumos. Am primit un cățeluș, un șoricar care încăpea în buzunar. Gusti. A fost mulți ani alături de noi.

- Există vreun brand pe care îl privești cu simpatie sau îl folosești de mai mult de zece ani? Dar de 20 de ani?

Ivona Mariș: Eu am un mare noroc. Dimensiunile mele din adolescență și până acum au rămas cam la fel. În plus, dezvolt un mare atașament pentru anumite piese vestimentare, chiar dacă au ajuns la un nivel de uzură care îmi permite să le mai port doar pe acasă. Am un tricou Adidas pe care l-am luat de la mama și care are vreo 45 de ani. E încă impecabil. Mai am niște jeanși Wrangler, luați de la tata. Aproape impecabili și ei, căci sunt de pe vremea în care erau “made in USA”. Altfel, sunt fidelă parfumului CK One by Calvin Klein. De vreo 20 de ani, nu există să rămân fără el. În materie de parfumuri, spre deosebire de mama, eu îi prefer pe americanii care sunt mai sport și fresh. În continuare îmi plac mult și produsele Sony. Poate din cauză că primul TV color a fost un Sony.

- Care sunt brandurile pe care le folosești și cu care crezi că România ar putea merge cu fruntea sus la orice eveniment/concurs/festival internațional?

Ivona Mariș: Polirom, NALA (o concurență tot mai serioasă, cel puțin pe plan local, pentru The Body Shop), apă minerală Lipova, La Blouse Roumaine și Nera Plant.

- Dacă ai putea fi ambasador de brand, ce produse/branduri ți-ar plăcea să promovezi?

Ivona Mariș: Cărți, acuarele și scotch whisky. Polirom, acuarelele perlate de la Decor Diafan, produse manual în România și Talisker, un whisky scoțian sărat și afumat produs pe insula Skye din Scoția.

- Dacă ridici privirea și te uiți în jur, ce branduri observi? 

Biroul îmi e acum plin de creioane Staedtler de diferite durități. Dacă ridic puțin nasul din laptopul HP, îmi sar în ochi albumele de artă de la Taschen, iar puțin mai la stânga îndrăgitul meu dicționar ilustrat Larousse, o ediție din 1936.

- Observi că asta e a 13-a întrebare, da? O folosesc ca să te întreb dacă ai avut vreodată senzația că un brand sau un produs îți aduce ghinion? Eu, de exemplu, nu mă urc niciodată în mașini vișinii, nu cumpăr de pe eMag, nu cred că județul Sălaj există, nu alimentez niciodată mașina la Lukoil și vreau să mor fără să fi băut vreodată cidru pentru că simt că mă emasculează. Deci?

Ivona Mariș: Din aceleași motive, pe care nu le mai enumăr aici, nici eu nu cumpăr de la eMag. :)  Fără un motiv anume, nu suport telefoanele Samsung. Am alergie la BMW și Mercedes. Nu beau whisky cu gheață sau vin cu Cola. Îmi place să mănânc pizza cu mâna. Urăsc, când mă duc să îmi schimb telefonul, întrebarea: „Dar ce vreți să facă?” Pâi, mâncare, curățenie... adică ce face un telefon în mod normal.

__________

Dacă ți-a plăcut să citești acest interviu, intră și în Muzeul Brandurilor. Dă o tură prin Sala Industriei, adu-ți aminte de lucrurile din Sala Reciclării, compară pozele din tinerețe ale părinților tăi cu hainele din Sala Modei, nu rata Sala Stomatologiei, uită-te la podoabele din Sala Bijuteriilor și vizitează Expoziția Mamaia. Bonus: povestea sucurilor Ci-Co și saga exporturilor românești în Spania.