Dana Săvuică e influencer pe bune. Dacă majoritatea influencerilor sunt autoritari în bula lor online, Dana Săvuică e la fel de influentă și în offline. Îi știe pe toți oamenii importanți, indiferent de vârstă și de aria de expertiză, și toți oamenii importanți o știu, la rândul lor, pe ea. 

- Fă, spontan, o listă de zece branduri vechi pe care ți le amintești. Vechi ca în istorie, nu vechi ca la rochii. Adică nu branduri de anul trecut.

Dana Săvuică: Ha, Ha. Incerc, imi vin in minte chiar acum Adesgo (am fost imaginea ciorapilor Diamond in anii de dupa Revolutie), Casa de Moda Venus (era casa de Couture pentru nomenclatură, eu am activat ca model din 1990), Pegas (bicicleta pentru care am învățat un an întreg ca să iau note bune și să o primesc cadou de la părinți), Antilopa (pantofii care

se vindeau în circuit inchis, îi gaseai foarte greu dar și cand ii aveai, erai deja cineva), Guban (pantofii pe care ii puneai la intrarea în casă, ca să ii vadă musafirii), laptele Doina (demachiantul care era bun pentru tot, pentru șters fața, pantofii, l-am folosit si pentru a contracara aparitia vergeturilor în perioada sarcinii), Gerovital și Ana Aslan (cosmetice de lux dupa care tânjeau toate femeile, lucru valabil și în prezent), Eugenia (snack-ul meu zilnic la școală), săpunul Cheia (bunica mea îmi spunea ca e cel mai bun pentru curățarea feței de acnee), Hotel Intercontinental (în care aveau acces doar strainii și unde am facut anul acesta pictorial la 50 de ani (ai mei dar și ai hotelului, sic!, chiar în apartamentul unde s-a filmat "Nea Marin miliardar”), Olimp adică Panoramic și Belvedere (distracție în anii liceului și ai studenției), Hotel Opal din Cap Aurora (vacanțele cu părintii in copilărie), salamul de Sibiu (în felii subtiri puse pe paine cu unt de Masă, deliciul meu) și revista Femeia, pe coperta căreia am apărut după Revolutie.

- Care e primul brand care-ți trece prin cap (figurativ, desigur), când te gândești la copilărie?

Dana Săvuică: Eugenia. Îmi placea mult sa-i desfac biscuții si să ling crema de ciocolată. Mama imi punea zilnc în ghiozdan o Eugenie impreună cu un borcan de iaurt cu capac argintiu.

- Care e brandul la care tânjeai în copilărie, fără să te poți bucura de el din plin? Dar în adolescență?

Dana Săvuică: Pegas. Mi-am dorit mult o bicicleta cu ghidoane inalte și șa lungă. A trebuit să invat un an de zile cu note foarte bune pentru a primi bicicleta aceasta. Când am avut-o ieseam cu ea in centrul orasului Targoviste (stând la bunici, am facut liceul acolo in timp ce parintii mei erau plecati in misiune diplomatică) si eram „the talk of the town” pentru că purtam blugi scurti si top-uri, cu pantofi sport Adidas trimisi de parintii mei din „occident”. Apropo de copilarie, pe care eu mi-am petrecut-o în Indonezia si în Sri Lanka. La 4-5 ani aveam o bicicletă pe 3 roți cu ghidoane inalte din care țâșneau niste panglici colorate. De aici dorința de a avea un Pegas cand am revenit in țară, departe fiind de plăcerile vietii și de părinți. Probabil că mă agățam de ideea ca o bicicletă scurta distanța de mii de kilometri dintre noi si dorul de parinti. Sau era doar vanitatea mea de copil...

- Ce branduri preferate au părinții tăi acum? Sunt branduri vechi sau noi?

Dana Săvuică: Mama a ramas fidelă brandului Gerovital. Ca sotie de ambasador, participa adesea la targurile organizate de ambasade si de fiecare data prezenta brandul Gerovital la standul Romaniei. 

- Ce branduri preferate aveau părinții tăi pentru tine iar tu le urai din tot sufletul tău de copil?

Dana Săvuică: Sincer, am plecat de mica in strainatate cu ei, in diferite misiuni diplomatice si nu imi aduc aminte sa fi avut branduri pe care le detestam dar...imi aduc aminte ca uram caietele dictando’ si sugativa. Scrisul caligrafic cu stiloul a carui cerneala iesea deasupra liniilor pentru ca era hartia proasta iar eu trebuia sa refac temele, inca o data si-nca o data. Stiloul meu „Pelican” si mirosul de cerneala imi provocau panică si frustrarea ca trebuie sa fac teme in loc sa ma joc. Ah, si manualul „Citire” cu obsesivul „Ana are mere”. O uram pe Ana!

- Ți s-a întâmplat să discuți cu o persoană mai vârstnică decât tine despre un produs/brand foarte cool, și să auzi "aveam și noi asta pe vremuri, se numea...."? Dacă răspunsul este da, poți detalia?

Dana Săvuică: Aud destul de des asta atuci cand e vorba despre materialele din care se produc hainele azi, ca sunt proaste, prost cusute, ca le curg atele, ca au miros de plastic. Iar varstnicii spun ca pe vremea lor te duceai la casele de moda, la croitori, iti faceai hainele pe comanda, palarii, pantofi, costum, rochie. Totul era din materiale fine, cusute manual iar brandurile cu ștaif erau pe Calea Victoriei.In perioada comunista, atunci cand era greu sa-ti procuri haine de calitate, cand nu existau reviste de moda, apelai la Casa de Moda Venus, la Romarta, la Romartizana, incercai sa faci rost de costumele de la fabrica Apaca si de la centrul de comanda Ucecom. In Centrul Vechi erau artistii plastici la Hanul cu Tei - daca aveai un produs de la ei erai deja privit cu ochi suspiciosi si invidiosi.

- Îți mai amintești de ce brand/produs te-ai bucurat cel mai mult când l-ai obținut?

Dana Săvuică: Copil fiind, m-am bucurat de multe dintre ele. Imi aduc aminte cu pofta de pufuleții Scornicesti. Erau cei mai buni. Acum incerc sa gasesc gustul acela dar nu mai există. De papusa Donald Duck varianta romanească. De desenele animate „Mihaela” pentru ca era singurul moment cand aveam permisiunea sa las temele de școală. Dar cred ca cel mai mult m-am bucurat cand am luat carnetul de conducere si parintii mi-au cumparat un Oltcit argintiu. Plus bicicleta Pegas extrem de muncita, invatand si împuscand note bune.

- Te rog să te gândești la școală, la vacanța de vară și la sărbătoarea Crăciunului și să încerci să-ți amintești branduri sau produse pe care le asociai, în copilărie, cu ele.

Dana Săvuică: Școala: stiloul Pelican, cravata de pionier, ghiozdanul cu semafor pe spate, tramvaiul (o statie de la Piata 1 Mai pana la Scoala nr 11, pe str.Monetariei). Vacanta de vara la hotel Opal in Cap Aurora si la hotel Savoy in Mamaia, nămolul de la Techirghiol pe care il folosesc si azi. De Craciun, imi aduc aminte ca mi se soptea tot timpul sa nu zic Mos Craciun pentru ca el era de fapt Mos Gerila. Pomul de Craciun era Pom de Iarna si era invelit cu beteala din hartie creponata colorata. Bomboanele invelite in hartie si drajeurile Cip.

- Există vreun brand pe care îl privești cu simpatie sau îl folosești de mai mult de zece ani? Dar de 20 de ani?

Dana Săvuică: Gerovital, de aproape 30 de ani dar cu care am crescut, fiind Biblia cosmetică a mamei mele. In copilarie ma fascinau cremele Gerovital H3 asezate pe etajera ei din baie.

- Care sunt brandurile pe care le folosești și cu care crezi că România ar putea merge cu fruntea sus la orice eveniment/concurs/festival internațional?

Dana Săvuică: Ia românească si Gerovital. Daca 

- Dacă ai putea fi ambasador de brand, ce produse/branduri ți-ar plăcea să promovezi?

Dana Săvuică: Promovez deja Gerovital, e o onoare si bucurie pt mine sa lucrez cu compania Farmec Cluj. Am participat la o campanie Pegas cand s-a relansat brandul. Mi-ar placea sa fac o aparitie Reload pentru ciorapii Adesgo după aproape 20 de ani de la ultima mea prezenta pe ambalajele lor. Si de ce nu, Dacia.

- Dacă ridici privirea și te uiți în jur, ce branduri observi? Primele trei sunt suficiente, dar poți enumera câte vrei.

Dana Săvuică: Gerovital, Arctic, Dero, ciocolata Rom.

- Observi că asta e a 13-a întrebare, da? O folosesc ca să te întreb dacă ai avut vreodată senzația că un brand sau un produs îți aduce ghinion? Eu, de exemplu, nu mă urc niciodată în mașini vișinii, nu cumpăr de pe eMag, nu cred că județul Sălaj există, nu alimentez niciodată mașina la Lukoil și vreau să mor fără să fi băut vreodată cidru pentru că simt că mă emasculează. Deci?

Dana Săvuică: Ha, Ha, nu sunt foarte superstitioasa dar imi place sa sar peste umbrele oamenilor la amurg, incep ziua cu o cafea si muzica veche de pe VH1 si nu ma bucur cand e ceva moca (desi as servi cu placere cafea Mocca), pentru ca nimic nu-i moca in viata! Doar amintirile. Si ce amintiri. Nu-i asa ca te simti norocos ca am trait vremurile acelea? :)

__________

Dacă ți-a plăcut să citești acest interviu, intră și în Muzeul Brandurilor. Dă o tură prin Sala Industriei, adu-ți aminte de lucrurile din Sala Reciclării, compară pozele din tinerețe ale părinților tăi cu hainele din Sala Modei, nu rata Sala Stomatologiei, uită-te la podoabele din Sala Bijuteriilor și vizitează Expoziția Mamaia. Bonus: povestea sucurilor Ci-Co și saga exporturilor românești în Spania.